Blogging-ul, de ce?

De ce ne apucam de blogging?

In primul rand pentru ca avem destul timp la dispozitie. Asta inseamna ca bloggerii ar trebui sa fie preponderent elevii si pensionarii, nu? In fapt, ramanem doar cu elevii intrucat pensionarii nostri sunt in general ocupati sa se plimbe cu tramvaiul ca sa stea la caldura si in felul asta sa economiseasca pe mai multe fronturi. Sunt sigur ca cel putin 80% din bloguri sunt facute de elevi dornici de afirmare.

Apoi, pentru ca toti avem dorinta sa ne asculte cineva. Si ce metoda mai buna e sa ma asculte cineva fara sa ma intrerupa, decat scriind si apoi avand control absolut sa sterg orice comentariu care m-ar deranja :) Ai zis ceva ce nu-mi place? Hatz! sterg, nu vede nimeni. Daca se intampla si scapi neobservat in prima faza, te sterg imediat ce te prind si nimeni nu va mai sti ca ai existat.

Categorii de bloguri pozitive/normale/de inteles

• Blogul de tip Knowledge Base, exemplu: faci suport IT si scrii pe blog ce solutii ai gasit pentru unele probleme care te-au chinuit, ca sa ai unde sa cauti mai tarziu cand vei intalni aceeasi problema. Daca ce ai scris ii ajuta si pe altii, cu atat mai bine.
• Blogul de development al unui produs, ca sa vada lumea interesata cum avanseaza treaba, zi dupa zi. Desi sunt niste bloguri clar comerciale sunt totusi legitime, intrucat e foarte posibil sa existe intr-adevar oameni interesati de developmentul unui nou telefon, sistem de operare, joc, etc.
• Blogul de calatorie, cu poze referitoare la calatorii/vacante; examplu: am facut/intalnit niste chestii deosebite/amuzante si vreau sa pun pozele si niste text undeva sa vada lumea si sa pot comenta cu prietenii. Frecventa de postare este destul de mica, in functie de norocul meu de a da peste chestii frumoase/simpatice.
• Blogul de VIP (sau pretins VIP): sunt un om important (sau cred ca sunt) si lumea e interesata de ce am de spus - vezi politicieni, prezentatori tv, etc. Intrucat la noi sunt mult mai multi care se considera VIP decat chiar sunt, asa si blogurile de VIP adevarati sunt in realitate mai putine.
  Totusi blogurile reale de VIP, exista si vor exista cat timp exista oameni carismatici pe care cei normali sunt indemnati de forte launtrice sa-i "caute" pe net, sa vada ce mai fac si ce mai gandesc ei (vezi Cabral).
• Blogul de pasiune - are omul o pasiune si scrie despre ea. Un exemplu recent pe care l-am gasit pe net este blogul asta despre trenuri. Iti poate parea interesant sau nu dar macar e pasiunea omului si din batrani stim ca nu poti sa te... "pui"... cu pasiunea omului. (Blogul asta mi-aduce aminte un pic de sceneta cu Florin piersic si castravetele in care, indiferent ce este intrebat, deviaza discutia catre ceea ce stie bine, respectiv fructul "dicotiledonat" cu 98% apa.)
• Blogul omului care simte ca are ceva de spus si vrea sa spuna indiferent daca-l citeste cineva sau nu. Articolele lui vor ramane acolo si omul, daca e norocos, isi va culege laurii in ziua in care ii va adauga un necunoscut un comentariu pozitiv. Desigur ca "am senzatia ca sunt un om important (sau macar deosebit)" este o treaba subiectiva si nu intotdeauna reala. In plus, chiar daca omul ar avea intr-adevar ceva de spus s-ar putea sa nu-l gaseasca niciodata publicul tinta.
• Combinatii intre cele de mai sus de exemplu: blog de pasiune, unde pasiunea e calatoria.
• Altele (poate imi mai scapa cate ceva)

Categorii "anormale", viclene, false

Oricare dintre categoriile de mai sus poate sa o vireze la un moment dat catre comercial. Asta se poate intampla mai finut (adica inteligent) sau mai ghiolbaneste, in functie de puterea mintii blogerului respectiv.

Asa apar categoriile "anormale" (anormale din punctul meu de vedere, desigur) care incearca sa para a fi parte din categoriile normale dar in fapt sunt niste capcane manipulative, false si ipocrite. Blogurile "anormale" nu-s facute dintr-o convingere anume, ci doar in functie de interesele materiale ale bloggerului.

Bloggerii pot fi suficient de slabi moral sau stramtorati financiar incat sa cedeze imediat cand cineva le propune sa le promoveze produse oarecum legate de subiectul blogului.

In functie de cat de mult a trait blogerul in saracie si cat de desculti umblau parintii, bloggerul este dispus mai mult sau mai putin la compromisuri si, pentru bani, se poate indeparta mai mult sau mai putin de ideea blogului. In cazurile extreme, ajunge sa scrie despre orice, incercand promovarea produselor cu indicatii directe despre preturi si unde pot fi gasite.

Uite niste cazuri concrete.