Cum s-a gasit deja un nume de boala pentru cei (in special "cele") care isi numara caloriile la fiecare masa (ortorexia), trebuie zic eu gasit un nume si pentru dereglarea psiho-emotionala care face oamenii sa vorbeasca la telefon in public, despre relatii personale si chiar intime, fara sa le pese ca sunt ascultati de zeci de oameni.
Am fost de multe ori in tramvaie/trolee/etc in care cate o fatuca se intindea la vorba pe durata intregii calatorii cu o confidenta care suporta destoinica avalansa de amanunte ale noii ei relatii sau motivele destramarii celei vechi.
(Statistic vorbind, sunt sanse mari ca interlocutoarea sa fie o casierita de la metrou; ati intalnit vreodata o casierita la metrou care sa nu fie cu telefonul lipit de ureche cand e singura in cabina ei?)
In general, subiectul este asezat confortabil sau, in cel mai rau caz, rezemat confortabil (!) la geam, incercand inducerea relaxarii necesare unei destainuri. Se uita fix pe geam, oarecum absent(a) si complet transpus(a), ignorand mediul imediat care o asculta cu nesatiu, pe masura ce deruleaza verbal filmul evenimentelor.
Desi nu ma pricep la latina, as denumi boala pompos: "confesiomania mobilus" (daca n-o denumesc pompos, mi-e teama ca o denumeste altul pompos dupa mine si istoria il va mentiona pe el). In plus, as indica principalul vinovat ca fiind companiile de telefonie mobila care s-au luptat intre ele pana au ajuns oamenii sa poata vorbi aproape gratis, din orice locatie ar fi, facandu-i sa-si piarda complet simtul penibilului.
Abia astept primul proces intentat de catre cei afectati companiilor de telefoane mobile. Nu-mi pun sperante prea mari pentru ca in tara procesomanilor (SUA desigur), de unde am fi avut sanse mari sa auzim de asa ceva, acoperirea mobilelor e mult mai limitata iar convorbirile costa sume care fac ca oamenii sa ramana imuni la acest sindrom, deci sanatosi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Ceva de zis?